Tendinte: Contributii definite vs beneficii definite

Planurile cu beneficii definite, caracteristice statelor cu economii dezvoltate, sunt organizate de obicei la nivelul unei companii sau al unei ramuri industriale. Prin urmare, pensia este o parte definita din salariul beneficiarului. Riscul legat de investitii este suportat, in acest sistem, de fondul de pensii si, implicit, de angajator, pe cand cel legat de inflatie este suportat de catre beneficiar.

In cazul planurilor de pensii cu contributii definite (DC), sistem implementat incepand de anul trecut si in Romania, singurul element stabilit in avans este dimensiunea contributiei.

Participantul la sistem preia, astfel, riscurile legate de investitiile fondului si de inflatie. Schemele cu contributii definite sunt, in esenta, vehicule de economisire pe termen lung. Din acest motiv, nivelul viitor al pensiei depinde in mod direct de randamentele obtinute in perioada de economisire.

Tendinte

La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene se observa, in ultimii ani, o tendinta de translatare a sistemului de pensii ocupationale intr-unul de tip DC, dar natura, dimensiunea si ritmul acestei miscari difera de la o tara la alta.

Un studiu recent, realizat de Watson Wyatt Worldwide, releva ca in ultimii zece ani (1997-2007), activele fondurilor de pensii bazate pe contributii definite au inregistrat o rata de crestere de 10% pe an, fata de una de 5% pe an, in cazul fondurilor de pensii bazate de beneficii definite. Aceasta variatie a proportiilor activelor in scheme DC si DB reflecta tendinta globala de translatare catre sistemul de contributii definite, desi activele din sistemul de beneficii definite continua sa reprezinte mai mult de jumatate din totalul activelor fondurilor de pensii. Realizatorii studiului au precizat ca nu au luat in consideratie unele produse noi de tip DC, ceea ce micsoreaza ponderea acestor scheme in totalul activelor fondurilor de pensii. Statele cu cea mai redusa proportie a activelor in scheme de contributii definite sunt Japonia si Olanda, urmate de Canada si Mariea Britanie.

Cu toate acestea, cel putin in Marea Britanie, se observa o crestere a activelor corespunzatoare schemelor DC de la 12% in 2002 la 34% la sfarsitul anului 2007. De altfel, sustenabilitatea sistemului public de pensii din Marea Britanie este un fenomen atat de ingrijorator, incat guvernul a decis introducerea unei scheme de pensii nationale obligatorii de tip DC, pentru suplimentarea celei publice si in completarea fondurilor ocupationale. Acest sistem va incepe sa functioneze cel mai devreme in 2012. Intr-un raport realizat anul trecut de Aon Consulting UK, se preciza ca, in Marea Britanie, gradul de adecvare al pensiei de stat s-a mentinut la cel mai slab nivel din Europa.

“Un angajat cu castiguri medii care se pensioneaza in 2007 in Marea Britanie va realiza o rata de inlocuire a castigului prin pensia publica de 30%, ceea ce este mult sub media europeana de 60%”, se arata in raportul Aon.

“Muncitorii imigranti au sprijinit sistemul de pensii din Anglia din punct de vedere demografic, dar acest lucru nu este o masura sustenabila si poate masca anumite probleme reale ale sistemului de pensii din Marea Britanie.

Trebuie sa se faca mai mult pentru a creste increderea in schemele private de pensii si pentru a creste volumul contributiilor, deoarece populatia nu poate sa se bazeze pe pensia de stat, care este una dintre cele mai scazute din Europa.

Presiunea crescanda a unei populatii care imbatraneste asupra cheltuielilor guvernamentale poate fi solutionata prin incurajarea de catre stat a reformei sistemului de pensii in favoarea pensiilor finantate astazi de catre viitorii beneficiari, pentru ei insisi si nu pe baza contributiilor generatiilor viitoare”, explica actuarul sef al Aon Consulting UK, Donald Duval.

Active de 25.000 miliarde dolari, in 11 tari

Potrivit studiului Watson Wyatt, activele fondurilor de pensii din 11 state – Australia, Canada, Franta, Germania, Hong Kong, Irlanda, Japonia, Olanda, Elvetia, Marea Britanie si SUA- totalizau, la finele anului trecut, 24.932 miliarde USD, valoare in crestere cu 8,7% comparativ cu 2006 si care reprezinta 82% din Produsul Intern Brut (PIB) al acestor economii.

Cele mai mari piete de pensii sunt in Statele Unite, Japonia, Marea Britanie si Canada. In 2007, media alocarilor in instrumente investitionale a fost de 56,4% in actiuni, 27,7% – obligatiuni, iar restul in alte clase de active. Investitiile in alte clase de active au crescut constant in ultimii zece ani, o evidenta a faptului ca experimentarea altor instrumente investitionale a captat atentia managerilor de fonduri.

Tarile cu cea mai mare pondere din active alocata in instrumente mai riscante sunt SUA, Marea Britanie si Australia, in timp ce strategiile investitionale cele mai conservatoare – mai multe obligatiuni si mai putine actiuni si instrumente alternative – se regasesc in Japonia si Olanda.