POLUARE INDUSTRIALA: Eco-industriile si industriile poluatoare

Ramurile care compun categoria numita eco-industrii sunt sub-reprezentate in Romania, prin comparatie cu media inregistrata in UE, aspect intalnit si in cazul altor noi state membre ale UE.

Nu exista inca in Romania, in sistemul statistic national, o monitorizare dedicata acestor ramuri (in realitate, servicii), nici din punctul de vedere al indicatorilor macroeconomici (productie, valoare adaugata, forta de munca), nici din cel al indicatorilor microeconomici (studii privind performantele firmelor din domeniu, investitiile si programele de finantare). Mai mult, in clasificarea ramurilor pe baza activitatilor economice (CAEN), distributia apei de la centrale termice face parte dintr-o categorie CAEN (energie electrica si termica), in timp ce majoritatea eco-industriilor se regasesc in categoria captarea, tratarea si distributia apei.

Ponderea acestei ultime ramuri in productia Romaniei a fost in 2003 (ultimele date statistice oficiale privind conturile nationale, tabelul intrari-iesiri) de doar 0,26%, iar in valoarea adaugata de 0,24%, ceea ce indica un indice de sub-specializare a Romaniei de 1:9 fata de media UE.

In ceea ce priveste forta de munca ocupata in aceasta ramura, ea reprezenta 0,9% din numarul total al salariatilor in 2005, echivalent cu mai putin de 0,44% din populatia ocupata, comparativ cu media de 1,75 % in UE, in conditiile in care cresterea gradului de ocupare in eco-industrii este o prioritate europeana.

Marii poluatori

In Romania, exploatarea si prelucrarea resurselor naturale neregenerabile cu tehnologii ineficiente, regimul permisiv al aplicarii standardelor de mediu, nivelul redus al investitiilor in infrastructura de mediu si neincluderea in costuri a externalitatilor de mediu au condus la o poluare intensa in ramuri precum extractia combustibililor fosili, industria siderurgica si metalurgica, industria energetica, industria chimica si petrochimica, industria materialelor de constructie etc. Industriile poluatoare in Romania, sunt in marea lor majoritate energo-intensive.

Din punctul de vedere al noxelor emise in atmosfera, industria chimica si petrochimica, alaturi de ramura transporturi si de gospodariile populatiei sunt cei mai mari poluatori. Din punctul de vedere al poluarii apelor, aproape 80% din apele uzate provin din activitati economice, restul fiind generat de activitatile menajere. La generarea apelor uzate industriale, ramurile cu ponderea cea mai mare sunt: producerea si distributia energiei electrice (71%), industria chimica si cea petrochimica (5%) si industria metalurgica (4%). Din nou, acestea sunt toate ramuri energo-intensive. Contributia lor la totalul cifrei de afaceri in Romania este aproape dubla decat contributia la crearea valorii adaugate, ceea ce demonstreaza lipsa de eficienta economica a acestor ramuri (preponderent, industria chimica si productia de energie electrica).

Ecotehnologii

Obiectivele pe termen mediu si lung prevad cresterea ponderii ramurilor care formeaza eco-industriile in Romania, atat in valoarea adaugata totala, cat si in totalul populatiei ocupate, precum si scaderea ponderii ramurilor energo-intensive simultan cu cresterea eficientei acestor ramuri, in termenii productivitatii muncii si ai valorii adaugate (competitivitatii in sens larg). Romania are in vedere dezvoltarea planului de actiuni pentru promovarea ecotehnologiilor, plan sustinut de Uniunea Europeana printr-un set de 28 de actiuni concrete, un accent deosebit punandu-se pe maximizarea eforturilor de racordare la platformele europene destinate acestui scop si pe cresterea accesului la finantare a intreprinderilor care au capacitate de inovare in produse si materiale eco-eficiente. Pentru a facilita atingerea obiectivelor de mai sus, care incorporeaza simultan dezideratele inscrise in strategia energetica nationala, in programul operational de competitivitate si in strategiile de mediu, va fi necesara o coordonare a masurilor de politica fiscala, de politica de ajutoare de stat, de politici in sfera intreprinderilor mici si mijlocii si de politici in domeniul inovarii si cercetarii, astfel incat sa se ajunga la reorientarea structurii economiei romanesti catre cresterea ponderii ramurilor „curate” fara a utiliza metode interzise de politici industriale clasice, ajutoare de stat nepermise sau scheme de impulsionare a activitatilor economice discriminatorii in context european.

In scopul cresterii ponderii eco-ramurilor in economie, pot fi amintite urmatoarele masuri:

– Angajarea unor studii privind situatia actuala a eco-ramurilor in Romania si implementarea unui program special de monitorizare a acestor sub-ramuri economice;

– Constructia unor programe dedicate impulsionarii activitatilor din eco-ramuri in cadrul programelor nationale de cercetaredezvoltare- inovare;

– Formarea unor traineri si sprijinirea organizatiilor de consultanta in domeniul eco-ramurilor pentru cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor europene si bugetare interne destinate acestor activitati, prioritar la nivelul intreprinderilor mici si mijlocii.

Pentru a reduce ponderea ramurilor energo-intensive si gradul lor de ineficienta economica (lipsa de competitivitate), trebuie avut in vedere pe termen lung necesitatea de a stopa subventionarea preturilor energiei pe piata interna si sprijinirea programelor investitionale de retehnologizare a firmelor din sfera energo-intensiva orientate catre cresterea eficientei energetice si reducerea emisiilor poluante. in cazul acelor firme mijlocii si mari care vor fi afectate de aceste masuri, trebuie gandite a priori programe sociale de reorientare profesionale si integrare sociala a fortei de munca disponibilizate.

Sursa: Institutul European din Romania – Studii de strategie si politici, Studiul nr. 3: Directii strategice ale dezvoltarii durabile in Romania, autori: Constantin Ciupagea (coordonator), Dan Manoleli, Viorel Nita, Mariana Papatulica, Manuela Stanculescu