dasaaa

Companiile, reticente la metodele alternative de finantare

Romania a fost si inca mai este caracterizata de o situatie economicosociala si politica relativ instabila, ceea ce isi pune serios amprenta asupra rezultatelor financiare ale firmelor, astfel incat chiar si companiile care au echipe manageriale foarte bine pregatite se pot confrunta cu dificultati in desfasurarea in bune conditii a activitatilor specifice.

O analiza a particularitatilor mediului economico-financiar asupra deciziei de finantare la nivelul unei companii nu poate ignora elemente cum ar fi inflatia, evolutia cursului de schimb sau evolutia ratei dobanzii pe piata.

 

In acelasi timp, “supravietuirea” unei firme intr-un mediu economic dinamic si dezvoltarea acesteia implica apelul la resurse financiare. Sursele de fonduri care pot fi apelate sunt diverse, dar pot fi grupate in trei mari categorii:

  • surse interne, care prin natura lor sunt pe termen lung, si acestea provin din fondul de amortizare si din profitul reinvestit
  • surse externe pe termen lung
  • surse externe pe termen scurt.

In ceea ce piveste sursele externe, companiile romanesti sunt inca reticente cu privire la metodele alternative de finantare. Creditul bancar este, in continuare, principala sursa de atragere de fonduri. “Studiem indeaproape acest fenomen, acela al reticentei companiilor fata de piata de capital, pentru ca ne intereseaza in mod direct.

Cred ca un factor esential tine de dezvoltarea economiei romanesti si a companiilor locale. Doar de cativa ani putem vorbi de firme romanesti mari, moderne, care pot aspira la o listare pe bursa. In urma cu patru-cinci ani, managerii companiilor romanesti nu stiau mare lucru despre bursa, nu erau interesati de acest subiect. Astazi, exista din ce in ce mai multi manageri de firme interesati de o listare”, a explicat directorul general al Intercapital Invest, Razvan Pasol.

Creditul bancar vs instrumentele piatei de capital

Unul dintre principalele motive pentru care companiile apeleaza cu precadere la creditul bancar este accesul facil la un astfel de produs. “In Romania, bancile se bat practic pentru clientii mari, in ceea ce priveste acordarea de credite, si nu invers. Existand aceasta lejeritate in a obtine un credit bancar, nu ai nevoie, pana la un punct, sa cauti alternative. Pe langa aceasta concurenta intre banci si piata de capital pentru finantare, exista si concurenta din partea fondurilor de investitii. Din ce in ce mai multe companii romanesti sunt curtate de firme de private equity. Si atunci exista si aceasta tentatie pentru un antreprenor, aceea de a-si vinde afacerea unui fond sau cautarea unui investitor strategic”, a aratat Razvan Pasol.

  • Slaba cultura investitionala a managerilor companiilor locale
  • Neincrederea fata de valorile mobiliare emise de fi rmele romanesti sau cu activitate in Romania este strans legata de pesimismul investitorilor privind evolutia parametrilor macroeconomici
  • Legislatie lacunara si viteza de reactie destul de scazuta a Comisiei Nationale de Valori Mobiliare (CNVM)
  • Lipsa proiectelor care sa necesite o fi nantare de mai mare anvergura sau lipsa posibilitatii de a mobiliza aceste fonduri

Potrivit acestuia, exista firme care inca nu sunt pregatite pentru listarea la bursa, dar isi doresc acest lucru. “Listarea la bursa presupune o anume dimensiune a companiei, un anumit nivel de profitabilitate, transparenta, pregatire operationala. In mare, factorii sunt aceiasi si in cazul unei emisiuni de obligatiuni. Este un moment acum in care managerii si antreprenorii se pot gandi serios fie la o listare pe bursa, fie la o emisiune de obligatiuni. Daca pana in urma cu cativa ani, bursa era prea mica, reglementarile nu erau foarte prietenoase, procesul de listare dura foarte mult, problemele acestea in mare parte s-au rezolvat. Pentru manageri si antreprenori, finantarea prin piata de capital – prin emisiuni de actiuni sau de obligatiuni – este o alternativa pe care o pot lua in calcul si o pot implementa”, argumenteaza directorul general al Intercapital Invest.

O companie, care are nevoie de bani pentru dezvoltarea activitatii sau finantarea unui proiect de investitii, pune in vanzare actiuni si/sau obligatiuni. Aceasta vanzare se realizeaza prin companii specializate pe piata de capital – societati de servicii de investitii financiare (SSIF). Cumparatorii actiunilor si/ sau obligatiunilor platesc pentru titluri iar banii ajung la compania emitenta, care-i foloseste pentru investitii si dezvoltare. La randul lor, cumparatorii de actiuni primesc dividende, iar cei de obligatiuni – dobanzile aferente fiecarui cupon.

Optiuni de finantare pe bursa

Emisiunea de actiuni este interesanta pentru o companie intrucat prin intermediul acesteia se atrag fonduri care nu trebuie returnate.”Exista costuri legate de comisioanele platite tuturor colaboratorilor implicati in acest proces, dar sunt minore raportat la banii efectiv atrasi. Bineinteles, exista un cost indirect, respectiv diluarea detinerilor actionarilor fondatori. Dar, trecand peste aceasta, banii obtinuti prin emisiunile de actiuni sunt surse de finantare fara costuri, pana la urma”, a aratat Razvan Pasol.

In ceea ce priveste costurile unei emisiuni de obligatiuni, acestea variaza de la caz la caz si sunt comparabile cu cele ale unei finantari bancare. insa, emisiunea de obligatiuni ofera o flexibilitate mai mare companiei, intrucat nu se mai pune problema garantiilor, ca si in cazul creditului bancar, iar parametrii imprumutului obligatar sunt stabiliti chiar de companie.

“Piata de capital a facut pasi seriosi in atragerea de noi emitenti. A avut loc o imbunatatire a legislatiei, o reducere a comisioanelor cerute de institutiile pietei, a avut loc o crestere a dimensiunii pietei, pentru ca una dintre principalele plangeri ale potentialilor emitenti era faptul ca piata este prea mica. Iata ca de cativa ani piata nu mai este mica. Anul trecut au avut loc la bursa tranzactii totale de 5 miliarde euro. Se fac eforturi din partea institutiilor pietei pentru promovarea acestor oportunitati in randul companiilor. Cred ca este nevoie de anumit timp pentru ca directorii de firme, proprietarii acestora, sa analizeze aceste lucruri, sa inteleaga, sa urmareasca alte companii care au recurs la astfel de instrumente de finantare”, a aratat Pasol. Acesta a precizat ca Intercapital Invest se va lista pe Bursa undeva in anul 2010. “Unul dintre motivele pentru care ne vom lista este acela de a arata ca noi credem in aceasta varianta. Avem insa nevoie de aceasta perioada, de pana la doi ani, pentru a mai creste putin”, a declarat directorul general al societatii de servicii de investitii financiare (SSIF) Intercapital Invest

Ofertele publice sunt operatiuni speciale prin care se cumpara sau se vand pachete de actiuni. Ofertele publice sunt de doua feluri – de cumparare si de vanzare. Ofertele publice de vanzare se impart in doua categorii – primare si secundare.

Prin ofertele primare de vanzare, emitentul vinde actiuni nou emise in vederea finantarii activitatii. in cazul ofertelor secundare de vanzare, un actionar vinde o parte din titlurile deja detinute.

Oferta publica primara este o operatiune speciala de majorare a capitalului social, prin care actiunile nou emise sunt oferite publicului, adica oricarei persoane fizice sau juridice interesate. Parametrii ofertei publice sunt stabiliti de compania emitenta a actiunilor – durata ofertei, numarul de actiuni emise si ponderea acestora in capitalul social, pretul la care actiunile sunt oferite etc.

Emisiunile de titluri si actorii-cheie

In procesul de listare al unei companii, cea mai importanta entitate implicata este firma de brokeraj, care indeplineste trei roluri – de consultant, tehnic si de vanzare.

“Rolul tehnic presupune pregatirea si autorizarea ofertei pentru listarea la bursa. Aceasta se realizeaza in doua etape – cea de oferta publica initiala, prin care o companie isi pune la dispozitie o parte din actiuni pentru public, pentru a deveni companie deschisa, si cea de listare propriu-zisa. Al doilea este rolul de vanzare a actiunilor. Practic actiunile emise in oferta publica initiala – IPO – trebuie vandute catre public, catre investitori si firma de brokeraj organizeaza acest proces. In al treilea rand are rolul de consultant al emitentului, pe care il ghideaza si il ajuta in toate etapele acestui proces. Pe langa firma de brokeraj, in functie de dimensiunea si complexitatea ofertei, actioneaza mai multe alte entitati.

Oferta publica de vanzare de obligatiuni se deruleaza similar cu cea de vanzare de actiuni, numai prin intermediul unei SSIF. Intermediarul se ocupa de coordonarea tuturor operatiunilor legate de finantarea prin obligatiuni:

  • elaborarea prospectului de emisiune pe baza parametrilor stabiliti de comun acord cu firma emitenta si a datelor primite de la aceasta
  • relatia cu autoritatile pietei de capital
  • coordonarea operatiunilor de vanzare a obligatiunilor
  • elaborarea raportului de inchidere a ofertei
  • listarea obligatiunilor

Firma emitenta a obligatiunilor stabileste, prin consultare cu SSIF si pe baza nevoilor de finantare, parametrii emisiunii:

  • valoarea totala a imprumutului obligatar
  • valoarea nominala si numarul obligatiunilor
  • dobanda la care se ofera obligatiunile
  • durata de viata si frecventa platilor
  • perioada de vanzare a obligatiunilor si tipul acestora (convertibile in actiuni sau neconvertibile)
  • modalitatea de garantare si listarea pe bursa

Este vorba despre un auditor, care trebuie sa auditeze rezultatele companiei pe ultimii trei ani. Apoi, daca este nevoie – un consultant juridic, care sa verifice si sa avizeze prospectul si documentatia din punct de vedere juridic. Pentru partea de vanzare a actiunilor, daca este cazul, se include in acest proces si o banca, astfel incat actiunile sa poata fi distribuite si prin reteaua unei banci. Sigur ca, la acest proces participa, indirect, si institutiile pietei de capital. Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM), care autorizeaza oferta, Bursa de Valori Bucuresti, care admite actiunile la tranzactionare, depozitarul central – pastreaza registrul actionarilor dupa oferta publica initiala”, a explicat Razvan Pasol.

In cazul emisiunii de obligatiuni, a fost eliminata conditia impusa companiilor, ca valoarea emisiunii sa fie legata de capital, pentru a nu restrictiona astfel de operatiuni. “Compania trebuie sa convinga investitorii in cazul unei emisiuni de obligatiuni.

Si investitorii, mai ales in cazul celor sofisticati, isi fac bine calculul, mai ceva ca o banca. De exemplu, o firma cu capitaluri proprii de un milion euro nu poate face un imprumut obligatar de 50 milioane de euro. Trebuie sa existe un anumit raport, dar care nu este batut in cuie.

Depinde foarte mult de profilul de activitate al firmei, de ramura in care-si desfasoara activitatea. Aici tot firma de brokeraj poate sa consilieze un potential client, in functie de bilantul acestuia. Pentru emisiunea de actiuni, nu exista o limita inferioara. Bursa de Valori Bucuresti pune o conditie pentru listare, ca firma sa detina cel putin un milion de euro capitaluri proprii. Pentru firmele mai mici exista piata Rasdaq. si in acest caz, mai importante sunt rezultatele financiare ale companiei decat dimensiunea acesteia, adica rata de profit, rata de crestere, perspectivele, contractele, domeniul de activitate etc”, a precizat Pasol.